Sfantul Apostol Andrei

 Sfantul Apostol Andrei s-a nascut in Betsaida si a fost ucenicul Sfantului Ioan Botezatorul, cel care i-a insuflat dragostea pentru Hristos. sfantul Andrei si fratele sau Petru au devenit primii apostoli ai Mantuitorului, Andrei fiind cel" dintai chemat".

L-a urmat pe Iisus in Tara Sfanta si a propavaduit invataturile Lui, nu s-a lepadat de Mantuitor in Saptamana Patimilor si a continuat sa propavaduiasca Cuvantul Domnului si dupa Inaltarea Domnului la cer. 

Sfantul Apostol Andrei,cel Intai Chemat, este considerat ocrotitorul Romaniei, el ajungand aici, in zona Dobrogei, propavaduind Evanghelia si Cuvantul Domnului in aceasta regiune.

Sfantul Apostol Andrei a sfarsit ca mucenic al Lui Hristos fiind rastignit pe o cruce in forma de X ,cu capul in jos. Din 1995, sarbatoarea Sfantului Andrei a fost insemnata cu cruce rosie in calendar, din anul 1997 a fost proclamat" Ocrotitorul Romaniei", iar ziua de 30 noiembrie a fost declarata zi bisericeasca nationala, iar din 2012 este zi de sarbatoare legala in care nu se lucreaza.

La multi ani tuturor celor ce poarta numele Sfantului Apostol Andrei!

Sarbatoarea Craciunului - spiritualitate si traditii

   

Intreaga lume crestina sarbatoreste nasterea lui Iisus Hristos pe data de 25 decembrie, care are o denumire diferita in fiecare tara. Insa Craciunul este sarbatorit si in tari non-crestine, deoarece exista situatii in care majoritatea locuitorilor tarii respective sunt crestini, iar influentele acestora asupra celor care nu sarbatoresc Craciunul sunt evidente. Daca cei mici asteapta cu nerabdare Craciunul pentru ca stiu ca Mos Craciun le va lasa sub bradul frumos impodobit cadoul la care au visat tot timpul anului, cei mai mari sunt interesati de traditiile si obiceiurile specifice acestei sarbatori minunate.

Dupa cum stiti foarte bine, tara noastra este una dintre tarile care conserva foarte bine traditiile si obiceiurile care caracterizeaza sarbatorile de iarna. Iar obiceiurile de Craciun sunt deosebite in adevaratul sens al cuvantului. Fiecare regiune a tarii are obiceiurile sale. Colindele cantate de cei mici care vestesc nasterea lui Iisus ii inveselesc pe cei care asteapta cu emotie si nerabdare dimineata sfanta a Craciunului, iar cei mici sunt fericiti daca primesc dulciuri si fructe.

Obiceiuri de Craciun

1. Umblatul cu steaua este un fel de teatru popular in care personajele sunt: Irod, Ingerul,Gaspar, Voltezar, Melchior. Aceste personaje sunt interpretate de copii cu varste cuprinse intre 11 si 13 ani, care inainte de Craciun incep pregatirile pentru invatatrea rolurilor, a textelor, a cantecelor de stea, pregatirea costumatiei si confectionarea stelei. Steaua este confectionata dintr-o forma rotunda din lemna, de regula fiind partea din lemn rotunda a unei site, careia i se monteaza cinci colturi. Steaua este impodobita si decorata cu hartie colorata si stralucitoare.

2. Viflaiemul 

Principalul obiect din recuzita acestui tip de colind este o bisericuta in miniatura, confectionata din scandura de brad, ce intruchipeaza cetatea in care s a nascut Mantuitorul. Atat interiorul cat si exteriorul acestei cetati miniaturiale sun decorate cu diferite corpuri ceresti decupate din hartie colorata. Inauntru este asezata scena nasterii Domnului, cu ieslea, animalele, magii. Numarul participantilor la scena Viflaimului este mai mare decat la stea, costumatia iinsa fiind identica, cu exceptia personajelor noi care au o tinuta adecvata: de cioban, popa si soldat. Eroii acestui teatru popular sunt: Irod, Melchior, Voltezar, Ingerul, Popa, Craciunea, Ciobanul.

3. Varjelul 

Vergelul este un obicei stravechi atat pe valea Crisului Repede cat si in alte regiuni ale tarii.

"Varjelul" se tine in noaptea Anului Nou, simbolistica sa avand conotatii nuptiale, fata aflandu-si in aceasta imprejurare "randulitu" vietii sale.Se pregateste o incapere mai mare in casa unui gospodar: se aranjeaza mese, scaune, lavite, loc de jucat. Fetele pregatesc mancare si o aduc in cosuri iar feciorii aduc bautura si se ingrijesc de muzica.

Pentru inceput se fac doua trei dansuri, iar un vecin tanar sau in varsta face pe "goaga". Acesta se adaposteste sub o covata acoperita cu un tol, iar fetele si feciorii isi scot inelele, fiecare avand semn la propriul inel, le introduc pe doua vergele ce le are goaga, una intr-o mana si una in cealalalta, apoi da drumul inelelelor in doua cofe, una a fetelor, una a feciorilor. In cofe se gaseste si putina apa..

Feciorii si fetele adunati in jurul celui numit goaga, incep sa cante "hora varjelului", iar goaga scoate perechi de inele fecior-fata, iar cei care le recunosc, le iau, le pun pe deget si devin pereche in acea seara pana la miez de noapte. Dupa ce au fost scoase toate perechile de inele, goaga sare de sub covata si stropeste cu apa pe cei din jur, spunand o urare de belsug.

4. Corindatorii

Feciorii, tinerii de la 17 ani in sus, dar pot fi si tineri casatoriti merg a corinda. Ceata lor este formata de 12- 15 membri. Unul dintre ei isi asuma rolul de conducator, gazda corinzii, si are un rol important in organizarea intregii desfasurari a corindatului. Acestia sunt insotiti de un muzicant cu vioara si un dobas. Corindatul incepe in ziua de ajunul Craciunului devreme. Prima data corindatorii merg la biserica pentru binecuvantarea preotului, la fel si la terminatul corindatului.

Desi in aceste zile, semnificatia Craciunului pentru copii si chiar si pentru tineri, are alta semnificatie decat aceste traditii si obiceiuri din strabuni, am descoperit ca mai exista si exceptii. Clasa pregatitoare din cadrul Liceului Teoretic Bratca, coordonati de doamna invatatoare Negru Irina, au venit cu colinda si la Biblioteca Comunala Bratca, daruindu-ne si o felicitare creata de ei, cu ocazia sarbatorilor de iarna.

Elevii: Butiri Sarah Jessica, Cordis Paula Sara, Stan Georgiana Lavinia si Simionas Alex alaturi de doamna profesoara Panc Georgiana, au creat doua coronite de Craciun si ne-au adus si un Viflaiem, pe care le puteti vedea aici la Biblioteca. 

Eleva Butiri Sarah Jessica a realizat compuneri  despre magia si semnificatia Craciunului, sub indrumarea doamnei profesoare Adina Sabau, compuneri ce am sa le postez aici pe blog pentru a le citi personal fiecare dintre voi, ca sa simtiti emotia si bucuria pe aceasta fetita o exprima prin intermediul cuvintelor.

Doamna profesoara Marcu Marinela profesoara in cadrul C.S.E.I. Orizont Oradea a creat impreuna cu elevii ei decoratiuni cu tematica Craciunului si pe care le puteti admira tot aici la Biblioteca Comunala Bratca.

Le multumesc tuturor pentru implicarea in aceste activitati, cu mesajul ca imi doresc ca si in viitor sa putem organiza  si realiza cat mai multe activitati si proiecte impreuna. 

Cu ocazia Sarbatorilor de iarna, va dorim multa sanatate, bucurii, momente frumoase alaturi de cei dragi, iar pruncul Iisus ce se naste in ieslea din Betleem sa va aduca pace si lumina in suflet!

Sursa: Bratca: Arheologia unei civilizatii rurale de Ioan Groze

Calendarul zilei de 26 octombrie

 Evenimente si sarbatori

·           In calendarul ortodox: Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de mir.

·     1497 : Lupta de la Codrii Cosminului, armatele moldovene conduse de Stefan cel Mare ataca si infrang armata polona.

·      1860 : A fost inaugurata, in prezenta lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Universitatea din Iasi, cu patru facultati: Drept, Filosofie, Stiinte si Teologie.

·         1860 : Au fost infiintate, la Iasi, Scoala de Arte Frumoase si Pinacoteca.

·         1905  : A fost semnat Tratatul privind separarea Norvegiei de Suedia. Oscar al II-lea, rege al Suediei (1872-1907) si al Norvegiei (1872-1905), a renuntat la coroana Norvegiei.

·         1909  : Pilotul francez Marie Marvingt va fi prima femeie care va zbura cu balonul. Va zbura peste Marea Nordului, din Franta in Anglia.

·         1916  : Brazilia declara razboi Germaniei, si se alatura Triplei Aliante.

·        1987 : A fost deschis navigatiei Canalul Poarta Alba-Midia, Navodari (ramura nordica a Canalului Dunare-Marea Neagra).

·         1994: Andrew Wiles, matematician englez a anuntat rezolvarea Marii Teoreme a lui Fermat.

 

 

Nasteri

·         1624 : Dosoftei (numele monahal al lui Dimitrie Barila), mare carturar si mitropolit al Moldovei.

·          1673 : Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei, scriitor si om de stiinta de formatie enciclopedica.

·         1807 : Barbu Catargiu, jurnalist si politician roman, prim-ministru al Principatelor Romane.

·        1844 : Nicolae Beldiceanu, poet roman.

·         1850  : Leonida Lari, a fost autor a 24 de volume de poezie si proza, precum si traducator din marea poezie universala.

·        1850 : Grigore Tocilescu, istoric, arheolog roman.

·        1850 : Emanoil Bardasare, pictor roman .

      1872 : P.P Negulescu, filosof si politician roman .

·        1901 : Constantin C. Giurescu, istoric roman .

·        1907 : Vasile Vasilache, compozitor si actor de revista roman.

 

Decese

·         899 : Alfred cel Mare, rege anglo-saxon .

·         1580 : Ana de Austria, a patra sotie a regelui Filip al II-lea al Spaniei.

·         1764 : William Hogarth, pictor englez .

·         1854 : Theresa de Saxa-Hildburghausen, sotia regelui Ludovic I al Bavariei .

·         1884 : Ion Codru-Dragusanu, scriitor roman.

·         1890 : Carlo Collodi (Carlo Lorenzini), scriitor italian.

·         1957 : Nikos Kazantzakis, scriitor grec.

·         2007 : Nicolae Dobrin, fotbalist roman .

Sânziene – Drăgaica, 24 iunie – Obiceiuri, tradiții și superstiții

    Sânziene (Drăgaica), pe 24 iunie – Obiceiuri, tradiții și superstiții. În fiecare an, creştinii ortodocşi serbează pe 24 iunie naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, dar și Sânzienele. În calendarul popular și în Ardeal sărbătoarea este denumită Sânziene, iar în Muntenia şi Oltenia - se sărbătorește Drăgaica.

CUPRINS:

1.Sânziene – Drăgaica – tradiţii şi obiceiuri

 2.Sânziene – Drăgaica – Vorbe din tradiția populară

3.Sânziene – Drăgaica. Ce este bine să faci de Sânziene. De Sânziene, fetele nemăritate își visează ursitul

4. Sărbătoarea Sânzienelor sau Amuțitul Cucului

5. Sânziene – Drăgaica. Ce nu ai voie să faci de sărbătoarea Sânzienelor

6. Sânziene – Drăgaica. Tradiții și superstiții de sărbătoarea Sânzienelor

 De Sânziene, fetele își pun flori de sânziene în păr. La miezul nopții de Sânziene, în credința populară se deschid Cerurile Sărbătoarea de Sânziene – Ce înseamnă deschiderea Cerurilor, în religia ortodoxă.

 Sânziene – Drăgaica – tradiţii şi obiceiuri

    Noaptea de Sânziene, cea care precede această zi (sâmbătă spre duminică) este considerată magică – minunile sunt posibile, forțele benefice, dar și cele negative ajung la apogeu. În Moldova, creștinii ortodocși se roagă la moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Ei speră că vor scăpa astfel de necazuri și de boli.

    Biserica Ortodoxă serbează, de obicei, ziua morții sfinților, ca ziua lor de naștere. Numai Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul fac excepție de la această regulă; ei au privilegiul de a li se sărbători atât zămislirea (23 septembrie, 9 decembrie) și nașterea (8 septembrie, 24 iunie), cât și alte evenimente din viața lor (ca Bunavestire, Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul).

   Sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul are un temei biblic, pentru că evenimentul amintit este consemnat de Sfântul Evanghelist Luca cu amănunte în Evanghelia Sa. Nașterea aceasta a avut loc cu șase luni înainte de cea a Domnului lisus Hristos. Sărbătoarea apare atestată documentar în secolele IV-V, când se fixează definitiv și data Crăciunului. Sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, la 24 iunie, se pare că a fost instituită după unii cercetători, spre a înlocui sărbătorile păgâne, cu caracter agricol sau naturist, din epoca solstițiului de vară (22-23 iunie).

Sânziene – Drăgaica – Vorbe din tradiția populară

    Deși sunt asociate sărbătorii creștine a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și a Aducerii Moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, Sanzienele își au originea într-un străvechi cult solar, scrie crestinortodox.ro. Denumirea este preluată probabil, de la Sancta Diana, zeița silvestră. Sânzienele erau considerate, încă din vremea lui Cantemir, că reprezentări fitomorfe (Florile de Sânziene) și divinități antropomorfe. În credința populară, Sanzienele erau considerate a fi femei frumoase, adevărate preotese ale soarelui, divinități nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om. Nu este exclus ca în vremuri îndepărtate populația din munți să se fi întâlnit la momentele solstițiale (Sanzienele) sau echinocțiale pentru a săvârși ritualuri închinate Soarelui. Megaliții din Munții Călimani pe care s-au descoperit însemne solare (rozete, soarele antropomorfizat), pot fi mărturii în acest sens.

   Conform tradiției, Sanzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, împart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulțesc animalele și păsările, umplu de leac și miros florile și tămăduiesc bolile și suferințele oamenilor. Spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentări fantastice aducătoare de rele, Sanzienele sunt zâne bune. Dar ele pot deveni și forțe dăunătoare, lovindu-i pe cei păcătoși cu „lanțul Sânzienelor”, pot stârni din senin și vijelii, pot aduce grindina, lăsând câmpul fără de rod și florile fără de leac.

Sânziene – Drăgaica. Ce este bine să faci de Sânziene

    În ajunul sau în ziua de Sânziene se întâlnesc practici și obiceiuri de divinație, de aflare a ursitei și a norocului în gospodărie. În dimineață de Sânziene înainte de răsăritul soarelui oamenii strâng buchete de Sânziene pe care le împleteau în coronițe și le aruncau pe acoperișul caselor. Se consideră că omul va trăi mult în cazul în care coronița rămânea pe casă sau, dimpotrivă, că va muri repede, atunci când coronița alunecă spre marginea acoperișului sau cădea de pe acoperiș.

De Sânziene, fetele nemăritate își visează ursitul

   Fetele strâng flori de Sânziene pentru a le pune sub pernă, în noaptea premergătoare sarbatoarii, în credința că își vor visa ursitul. În unele zone fetele își fac coronițe din Sânziene pe care le lasă peste noapte în grădini sau în locuri curate. Dacă dimineața găseau coronițele pline de rouă, era semn sigur de măritiș în vara care începea.

    Gospodarii încearcă să afle care le va fi norocul la animale, tot cu ajutorul florilor de Sânziene. În seara din ajunul sărbătorii agață cununi de Sânziene la colțul casei orientat către răsărit și dacă, a doua zi, în coronițe este prins păr de la anumite animale sau puf/ pene de la păsări consideră ca anul va fi bun mai ales pentru acestea. Florile culese în ziua de Sânziene prinse în coronițe sau legate în formă de cruce sunt duse la biserică pentru a fi sfințite și sunt păstrate, apoi, pentru diverse practici magice.   

  Sărbătoarea Sânzienelor care marchează mijlocul verii, e considerată și momentul optim pentru culegerea plantelor de leac. Tot acum se fac previziuni meteorologice în funcție de momentul în care răsare Constelația Găinușei, se determină perioada prielnică pentru semănatul grâului de toamnă.

Sărbătoarea Sânzienelor sau Amuțitul Cucului

    Sărbătoarea Sânzienelor mai este cunoscută în popor și sub denumirea de Amuțitul Cucului. Se crede că dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă.

   Pentru a fi sănătoși și avea spor în muncă, în acest moment de început al secerișului, oamenii se încing peste șale cu tulpini de cicoare. Pentru a fi plăcute feciorilor, fetele se spală pe cap, în această zi cu fiertură de iarbă mare. Pentru a scăpa de boli, fetele și nevestele se scaldă în ape curgătoare, iar pentru a se umple de fertilitate, femeile trebuie să se tăvălească dezbrăcate în rouă, dimineața, înainte de răsăritul Soarelui. Pentru alungarea spiritelor malefice, de sărbătoarea Sânzienelor se aprind focuri în care se aruncau substanțe puternic mirositoare, se buciumă și se strigă jurul focurilor. Pentru pomenirea morților se fac pomeni îmbelșugate se pun flori mirositoare pe morminte. De Sânziene au loc bâlciuri. Acestea erau în trecut un bun prilej pentru întâlnirea tinerilor vederea căsătoriei. Printre cele renumite târguri se cele de la Buzău, Focșani, Câmpulung , juețul Vrancea, Ipatesti, Pitești, Cărbunești, județul Olt, Giurgeni, județul Ialomița, Broșteni, județul Mehedinți).

Sânziene – Drăgaica. Ce nu ai voie să faci de sărbătoarea Sânzienelor

    Dacă oamenii nu le sărbătoresc cum se cuvine, Sânzienele se supără, devenind surate bune cu înrăitele Iele sau Rusalii. Sânzienele se răzbună pe femeile care nu țin sărbătoarea de pe 24 iunie, „pocindu-le gură”. Nici bărbații nu scapă ușor. Pe cei care au jurat strâmb vreodată, sau au făcut alt rău, îi așteptă pedepse îngrozitoare, despre Sânziene știindu-se că sunt mari iubitoare de dreptate.

   Sânziene – Drăgaica. Ceremonialul cuprinde apoi întreg satul. Gospodarii primesc câte un spic de grâu, pe care îl așază pe grindă, în șură. Ei speră ca până la acea înălțime se li se adune grânele. Bătrânii vorbesc că în noaptea de Sânziene, ielele se adună și dansează în pădure. Cine le vede rămâne mut pentru totdeauna sau damblageste. De asemenea, cine nu respectă Drăgaica poate avea parte de multe nenorociri: cel care spală, coase sau mătură în acea zi poate muri fulgerat. Sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul are un temei biblic, pentru că evenimentul amintit este consemnat de Sfântul Evanghelist Luca cu amănunte în Evanghelia Să. Nașterea aceasta a avut loc cu șase luni înainte de cea a Domnului lisus Hristos. Sărbătoarea apare atestată documentar în secolele IV-V, când se fixează definitiv și data Crăciunului. Sânziene – Drăgaica. Tradiții și superstiții de sărbătoarea Sânzienelor În ajunul sau în ziua de Sânziene se întâlnesc practici și obiceiuri de divinație, de aflare a ursitei și a norocului în gospodărie. Dacă se întâmplă să vezi o furnică roșie în ziua de Sânziene înseamnă că vei avea parte de mult noroc.  

   Iar dacă vei găsi o furnica în portofel, nu-i face rau, căci îți va aduce mulți bani. În dimineață de Sânziene înainte de răsăritul soarelui oamenii strâng buchete de Sânziene pe care le împleteau în coronițe și le aruncau pe acoperișul caselor. Se consideră că omul va trăi mult în cazul în care coronița rămânea pe casă sau, dimpotrivă că va muri repede, atunci când coronița alunecă spre marginea acoperișului sau cădea de pe acoperiș. Fetele strâng flori de Sânziene pentru a le pune sub pernă, în noaptea premergătoare sarbatoarii, în credința că își vor visa ursitul. În unele zone fetele își fac coronițe din Sânziene pe care le lasă peste noapte în grădini sau în locuri curate. Dacă dimineața găseau coronițele pline de rouă, era semn sigur de măritiș în vara care începea. Florile culese în ziua de Sânziene prinse în coronițe sau legate în formă de cruce sunt duse la biserică pentru a fi sfințite și sunt păstrate, apoi, pentru diverse practici magice.

   Pentru a fi sănătoși și avea spor în muncă, în acest moment de început al secerișului, oamenii se încing peste șale cu tulpini de cicoare. Pentru a fi plăcute feciorilor, fetele se spală pe cap, în această zi cu fiertură de iarbă mare. Pentru a scăpa de boli, fetele și nevestele se scaldă în ape curgătoare, iar pentru a se umple de fertilitate, femeile trebuie să se tăvălească dezbrăcate în rouă, dimineața, înainte de răsăritul Soarelui. Pentru alungarea spiritelor malefice se aprind focuri în care se aruncau substanțe puternic mirositoare, se buciumă și se strigă jurul focurilor.

Pentru pomenirea morților se fac pomeni îmbelșugate se pun flori mirositoare pe morminte. În ziua sărbătorii creștinești a nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, pe 24 iunie, după datină, se cinstesc Sânzienele, prin obiceiuri păstrate cu sfințenie. Credințele populare și, mai cu seamă, superstițiile fac să pălească, de cele mai multe ori, sărbătorile religioase. Și asta pentru că, încă din vremuri precreștine, oamenii s-au obișnuit să respecte anumite momente din an, considerându-le aducătoare de bine sau de pagube. Așa se face că, în apropierea solstițiului de vară, se sărbătorește încă un obicei străvechi păgân. Este vorba despre ziua – și în special noaptea – Sânzienelor, cunoscute în popor și ca Drăgaice.

    De Sânziene, fetele își pun flori de sânziene în păr Despre acestea se spune că ar fi niște fecioare foarte frumoase, care apar noaptea pe câmpuri, cântând și dansând, simboluri ale fertilității. Dacă sunt respectate cum se cuvine, ajută lanurile să dea rod bogat, femeile să nască doar copii sănătoși, apără de toate relele. Dacă nu, atunci se răzbună și aduc numai pagube și necazuri. Cine trebăluiește în gospodărie în această zi poate muri înecat sau trăsnit. Se spune că fetele care vor să fie mai atrăgătoare și mai drăgăstoase trebuie să-și pună flori de sânziene în păr sau în sân și să se spele pe cap cu fiertură de iarbă mare, pentru a le plăcea feciorii. Care se rostogolește prin iarba înrourată va fi frumoasă și iubită, va avea copii frumoşi şi sănătoşi. Iar pentru a avea parte de sănătate, femeile se scaldă în ape curgătoare, iar bărbații se încing la brâu cu tulpini de cicoare.

   Este momentul în care se culeg plante de leac, căci acum au puteri magice. Verbina culeasă de Sânziene aduce recolte bogate, alină durerile de picioare, dacă e pusă în încălțări, precum şi durerea de cap. Din spice de grâu, pelin, verbină, busuioc, sunătoare, ferigă, soc, cicoare, salcie şi flori de sânziene, fetele împletesc cununi, în formă de cerc. Acestea apără oamenii, animalele şi recoltele de forţele rele, de inundaţii, furtuni ori grindină, dacă sunt agăţate la uşi, la ferestre, la stâlpii porţilor şi pe crucile mormintelor. Sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul are un temei biblic, pentru că evenimentul amintit este consemnat de Sfântul Evanghelist Luca cu amănunte în Evanghelia Să. Nașterea aceasta a avut loc cu șase luni înainte de cea a Domnului lisus Hristos. Sărbătoarea apare atestată documentar în secolele IV-V, când se fixează definitiv și data Crăciunului.

    La miezul nopții de Sânziene, în credința populară se deschid Cerurile Noaptea de Sânziene este una încărcată de semnificații și are conotații magice. Sărbătoarea de Sânziene are loc, ca în fiecare an, pe data de 24 iunie. De asemenea, la miezul nopții de Sânziene, în credința populară se spune că se deschid Cerurile. Despre Sânziene se știe că sunt zece tinere zeiţe, ce formează alaiul nupţial al zeiţei Sânziana (după numele din Transilvania, Banat, Oltenia, Maramureş sau Bucovina) sau Drăgaica (aşa cum e cunoscută în Muntenia, Dobrogea, sudul şi centrul Moldovei).

    Dansul lor ritualic e legat de simbolismul Soarelui şi marchează caracterul special al zilei celei mai lungi din an, invitaţie la bucurie. Nerespectându-i-se ziua, Sânziana (identificată cu Junona sau Diana, la romani, ori cu Hera sau Artemis, la greci), protectoare a fecundităţii şi prezenţă binefăcătoare altminteri, se răzbună, prin vârtejuri, grindină, vijelie, flori văduvite de miros, plante fără leac – aflăm din „Comoara satelor” de Ion Ghinoiu. Aparent paradoxal, deşi fiinţe diurne, Sânzienele îşi încing hora-ritual noaptea, înaintea zilei de 24 iunie.

    E Noaptea de Sânziene, noaptea când, tot conform credinţei populare, „se deschid Cerurile” (temă exploatată în literatura fantastică de la noi de Mircea Eliade). Sânziene – Drăgaica. ”Nu întâmplător, ci confirmând geniul creştinismului românesc, stratul ideilor şi credinţelor religioase precreştine se lasă, cuminte, absorbit de Litera, dar mai ales de Duhul religiei ce ne e sinonimă cu fiinţa ca neam. E minunat să reflectăm asupra înţelepciunii populare ce a făcut posibilă suprapunerea simbolismului „deschiderii Cerurilor” cu semnificaţia sărbătorii Naşterii lui Ioan Botezătorul”. Pentru că de botezul ce I-l administrează Ioan Domnului se leagă deschiderea Cerurilor cea după Scripturi, aşa cum citim la Matei 3:16 („Iar botezându-Se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu S-a văzut pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El”) şi la Luca 3: 21 („Şi după ce s-a botezat tot poporul, botezându-Se şi Iisus şi rugându-Se, s-a deschis cerul”).

    Deschiderea Cerurilor nu e consemnată de Evanghelişti doar ca eveniment, ci şi ca promisiune făcută de Hristos oamenilor, în dialogul cu Natanael, cel care se întreba dacă „din Nazaret poate fi ceva bun”. Căci îi spune Hristos aceluia: „De acum veţi vedea cerul deschizându-se şi îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului” (Ioan 1: 51). Trimiterea la Scara lui Iacov este evidentă. Pentru intelectualul contemporan, prea puţin angajat, mai degrabă sceptic, sintagma în discuţie rămâne o expresie livrescă, plină de încărcătură poetică, dar prea puţin poietică, fiindcă opacă altor niveluri decât cel estetic sau cel pur gnoseologic. Sufletul căutând Sacrul se consolează cu ideea că Acesta nu ar fi de găsit decât la ocurenţa unei „rupturi de nivel” (în termenii aceluiaşi Mircea Eliade), o astfel de împrejurare fiind o „deschidere a Cerurilor””, scrie ziarullumina.ro.

 Sărbătoarea de Sânziene – Ce înseamnă deschiderea Cerurilor, în religia ortodoxă Sânziene – Drăgaica.

    Reţinem de la Evanghelişti că o consecinţă a deschiderii Cerurilor e coborârea Duhului Sfânt (în chip de porumbel). Tot în Noul Testament, citim despre vedenia Apostolului Petru – din cer se coboară o pânză (Fapte 10:11), iar Sfântului Petru i se spune: „Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu numeşti spurcate” (cu referire la „dobitoace, târâtoare, păsări” – Fapte 10:15). Iată că pedagogia divină leagă miracolul deschiderii Cerurilor de cel al prezenţei Duhului Sfânt şi de cel al vederii clare, care pe cele curate le vede curate. Căci oare ce sunt cele curăţite de Dumnezeu, dacă nu creaţia însăşi? Şi cum să înţelegem altfel fragmentul citat, decât ca îndemn la a ne asuma firea curăţită şi a o păstra la înălţimea Harului ce-i e menire?

https://www.libertatea.ro/lifestyle/sanziene-sarbatoare-2301705